Traducere de Octavian Cocoş
Vigoarea scursă dintr-un desfrânat
E poftă-n faptă până la sfârşit,
Poftă sperjură, ispitind sfruntat,
Sălbatică şi crudă negreşit,
Pe care-o satisfaci, dar te căieşti;
Căci o vânezi cu cugetul distras
Şi tot aşa apoi o duşmăneşti,
Că-i nada care-n cursă te-a atras.
O înghiţi şi parcă mintea ţi-ai pierdut;
Posezi destul, dar vrei mai mult, precis;
Plăcerea însă jale a născut,
Şi bucuria a rămas un vis.
Ştiu asta toţi, dar nimeni n-a aflat
Cum scapi de raiul care duce-n iad.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.